Nu te grăbi sa creşti ... rămîi copil cat mai mult timp, cat poţi! Vei avea, probabil, mulţi ani si buni de trăit, cu întîmplări bune si întîmplări rele. Citeşte cărţi(da!) - sunt secole întregi de umanitate si inumanitate strînse în ele - sa înveţi cat mai multe reacţii umane si fa cunoştinţa cu cat mai multe persoane (pentru ca fiecare reacţionează diferit)...si vei afla: sunt oameni interesaţi de trecut, sunt oameni interesaţi de viitor, sunt oameni interesaţi de propria persoana, deci sunt oameni interesaţi de: ceea ce au realizat alţii, de noi realizari si oameni care vor sa atingă nirvana. Mijloacele fiecăruia sunt diferite. Nu te lăsa influenţat de nimeni, dacă tu chiar crezi în cauza ta. Poate ca drumul ales nu va fi drumul cel mai drept, cel corect...vei învăţa! si vei descoperi alte cai bune sau "nebune" .
Viaţa toata e un drum. Ce clişeu!
Te-ai pierdut? Ai căzut? Nu-i nimic! Ridica-te! Probabil vei cădea din nou, da, dar vei mai puternic de aceasta data. Sa nu rămîi pe loc! Agita-te! Altfel nimeni nu va vedea ca te îneci în valuri...valurile vieţii.

Povara Anilor

Cu cat povara anilor se ingreuneaza, cu atat perceptia devine mai ascutita...in fond realitatea acestei lumi pare dictata de perceptia fiecaruia asupra vietii, astfel realitatea e diferita pentru fiecare dintre noi...

Viata

Daca vrei sa fii fericit impune-ti limite, doar asa ajungi sa fi multumit cu ceea ce ai...dar oare e bine sa pui lacate trupului cand sufletul tanjeste spre altceva, spre absolut sau absoluta degradare, autodistrugerea.Drumul pana acolo este palpitant, plin de palpitatii ale sufletului: fericire amestecata cu durere...simti ca traiesti atunci cand te zbati...sa-ti gasesti un rost...un sentiment inaltator si apoi dezamagirea sfasietoare de a nu reusi.
Totul pulseaza de viata si chiar daca vreodata vei avea impresia ca ai atins fundul abisului, nu-ti fie teama de acum inainte directia e stabilita in sus.

Necredinta

Adesea simt ca joc un rol: rolul vietii mele.Asa cum soarele rasare in fiecare dimineata pentru a da lumina intunericului...asa si eu traiesc pentru rolul pe care il are orice muritor, in aparenta, acela de a se inmulti.Dureros?!dar oare poate fi adevarat??acesta sa ne fie singurul rost in viata?Nu!unii pot enumera mult mai multe motive, insa tanjim dupa vesnicie...acesta sa fie raspunsul pentru care ne perpetuam specia? sau motivul creari lui Dumnezeu?

dEcLaRaTiE dE dRaGoStE

Ce bine ca esti, ca arzi pentru mine....si asta ma face sa ma mistuiesc in ardoarea ta:tu esti flacara si eu lumanarea,tu esti lumina asupra intunericului meu,tu esti hrana si eu pradatorul,
tu esti marea si eu pamantul,tu esti rabdarea si eu impulsivitatea, tu esti pacea si eu vrajba,
tu esti muzica si eu dansul,tu esti lungimea si eu masura,tu esti inceputul si eu sfarsitul,
tu esti credinta si eu necredinta, tu esti apa si eu focul,tu esti perseveritatea si eu cedarea,
tu esti vointa si eu resemnarea,tu esti remediul nebuniei mele, tu esti tot ceea ce eu mi-am dorit...ceea ce as fi vrut sa fiu si nu sunt: implinirea mea. Ah, iubitule, vreau sa ma pierd in tine..sa uit de mine...esti limita sufletului meu care hoinareste,aparent, fara limite. Esti linistea mea, esti umilinta mea, pacea mea interioara...fericirea mea.