Daca vrei sa fii fericit impune-ti limite, doar asa ajungi sa fi multumit cu ceea ce ai...dar oare e bine sa pui lacate trupului cand sufletul tanjeste spre altceva, spre absolut sau absoluta degradare, autodistrugerea.Drumul pana acolo este palpitant, plin de palpitatii ale sufletului: fericire amestecata cu durere...simti ca traiesti atunci cand te zbati...sa-ti gasesti un rost...un sentiment inaltator si apoi dezamagirea sfasietoare de a nu reusi.
Totul pulseaza de viata si chiar daca vreodata vei avea impresia ca ai atins fundul abisului, nu-ti fie teama de acum inainte directia e stabilita in sus.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu