Nu te grăbi sa creşti ... rămîi copil cat mai mult timp, cat poţi! Vei avea, probabil, mulţi ani si buni de trăit, cu întîmplări bune si întîmplări rele. Citeşte cărţi(da!) - sunt secole întregi de umanitate si inumanitate strînse în ele - sa înveţi cat mai multe reacţii umane si fa cunoştinţa cu cat mai multe persoane (pentru ca fiecare reacţionează diferit)...si vei afla: sunt oameni interesaţi de trecut, sunt oameni interesaţi de viitor, sunt oameni interesaţi de propria persoana, deci sunt oameni interesaţi de: ceea ce au realizat alţii, de noi realizari si oameni care vor sa atingă nirvana. Mijloacele fiecăruia sunt diferite. Nu te lăsa influenţat de nimeni, dacă tu chiar crezi în cauza ta. Poate ca drumul ales nu va fi drumul cel mai drept, cel corect...vei învăţa! si vei descoperi alte cai bune sau "nebune" .
Viaţa toata e un drum. Ce clişeu!
Te-ai pierdut? Ai căzut? Nu-i nimic! Ridica-te! Probabil vei cădea din nou, da, dar vei mai puternic de aceasta data. Sa nu rămîi pe loc! Agita-te! Altfel nimeni nu va vedea ca te îneci în valuri...valurile vieţii.

Povara Anilor

Cu cat povara anilor se ingreuneaza, cu atat perceptia devine mai ascutita...in fond realitatea acestei lumi pare dictata de perceptia fiecaruia asupra vietii, astfel realitatea e diferita pentru fiecare dintre noi...

Viata

Daca vrei sa fii fericit impune-ti limite, doar asa ajungi sa fi multumit cu ceea ce ai...dar oare e bine sa pui lacate trupului cand sufletul tanjeste spre altceva, spre absolut sau absoluta degradare, autodistrugerea.Drumul pana acolo este palpitant, plin de palpitatii ale sufletului: fericire amestecata cu durere...simti ca traiesti atunci cand te zbati...sa-ti gasesti un rost...un sentiment inaltator si apoi dezamagirea sfasietoare de a nu reusi.
Totul pulseaza de viata si chiar daca vreodata vei avea impresia ca ai atins fundul abisului, nu-ti fie teama de acum inainte directia e stabilita in sus.

Necredinta

Adesea simt ca joc un rol: rolul vietii mele.Asa cum soarele rasare in fiecare dimineata pentru a da lumina intunericului...asa si eu traiesc pentru rolul pe care il are orice muritor, in aparenta, acela de a se inmulti.Dureros?!dar oare poate fi adevarat??acesta sa ne fie singurul rost in viata?Nu!unii pot enumera mult mai multe motive, insa tanjim dupa vesnicie...acesta sa fie raspunsul pentru care ne perpetuam specia? sau motivul creari lui Dumnezeu?

dEcLaRaTiE dE dRaGoStE

Ce bine ca esti, ca arzi pentru mine....si asta ma face sa ma mistuiesc in ardoarea ta:tu esti flacara si eu lumanarea,tu esti lumina asupra intunericului meu,tu esti hrana si eu pradatorul,
tu esti marea si eu pamantul,tu esti rabdarea si eu impulsivitatea, tu esti pacea si eu vrajba,
tu esti muzica si eu dansul,tu esti lungimea si eu masura,tu esti inceputul si eu sfarsitul,
tu esti credinta si eu necredinta, tu esti apa si eu focul,tu esti perseveritatea si eu cedarea,
tu esti vointa si eu resemnarea,tu esti remediul nebuniei mele, tu esti tot ceea ce eu mi-am dorit...ceea ce as fi vrut sa fiu si nu sunt: implinirea mea. Ah, iubitule, vreau sa ma pierd in tine..sa uit de mine...esti limita sufletului meu care hoinareste,aparent, fara limite. Esti linistea mea, esti umilinta mea, pacea mea interioara...fericirea mea.

O intrebare

Pana la urma de ce traim?o viata, mai multe?nici nu stii, nu ai cum. Si totusi nu inteleg de ce exista atat de multi oameni care nu sunt preocupati de intrebarea asta simpla ...si traiesc din inertie ...fac numai ceea ce cred ca ar trebui sa faca ...invataminte desprinse din educatia primita ...insuflate de catre parinti, de societate sau de catre persoanele apropiate...sau de nimeni..exista si persoane singure ...Iar atunci cand intrebarea e pusa si te intorci sa afli un raspuns, o parere de la cei de langa tine ...toti se uita la tine cu o figura intiparita pe fata care pare a spune:"tu glumesti?! am altceva mai bun de facut decat sa stau sa ma gandesc de ce si pentru ce traiesc ..ce pierdere de vreme" sau altii:"ce e in neregula cu tine?"....E doar o intrebare!!!Ar trebui sa va intrebati daca aveti constiinta...ignoranti ...indiferenti.Sufletul si sentimentele pe care le simtim sunt cele mai mari comori pe care le putem avea si noi nu realizam asta ...ne pierdem zilele ocupandu ne timpul cu lucruri nesemnificative ...ar trebui sa ne bucuram ca avem oricand ocazia ...cu orice noua zi, dimineata sau la orice ora de a o lua de la capat...si chiar daca nu ne ajunge o viata de om sa terminam ce am inceput ne ramane satisfactia incercarii...realizarile facute.

ElVara

Pierduti intr-o imbratisare calda…a verii sau a noastra?...a inceput sa ploua….din ce cauza plangi ?...plangi iubirile care au trecut…poate,poate fericirea efemera…as vrea ca toata suferinta ta sa fie transferata in adancul sufletului meu …sa nu mai simti durere…dar oare…asa fiind…te-ai mai putea bucura la fel de o intamplare fericita ?ai uita ce inseamna suferinta …m-ai iubi mai putin oricum. nu conteaza cat de fericit ai fi sau nu …solutii nu se gasesc …iubirea creste …si in cele mai rare cazuri atinge apogeul…deci de cele mai multe ori …nu. E trista situatia…iubim necunoscutul…si atunci cand timpul trece …isi lasa amprenta asupra noastra cu impresii despre persoanele din jurul nostru …apoi formandu-se descrierea generala a acelei persoane …persoana incepe sa devina neinteresanta…iubirea nu se impune… si iubirea nu e perfecta …si de cele mai multe ori se afla in declin….insa iubim si declinul...chiar si declinul iubirii : gelozia. Oare esti gelos atunci cand o adiere de vant imi mangaie pielea ?nu?! Atunci nu mai fi trist din cauza iubirilor mele trecute…sau prezente…caci vantul nu adie tot timpul. Numai soarele care mi-a imprumutat stralucirea sa pe piele nu pare gelos…stie ca totul e efemer…asa ar trebui sa ne gandim si noi …totul trece …nu are rost sa te complici …sa te implici prea mult cu sentimente, in sentimente…noi doi, cerul, soarele si marea care ne saruta in ureche cu valurile ei inspumate…si noaptea care ne ascunde pacatele trecatoare…fericire…o simpla stare de spirit…care nu dureaza…paleste datorita obisnuintei, intamplarilor stupide, ritmului ametitor cu care se invarte lumea din jur care totusi ne influenteaza…cu orice parere sau poveste…degradarea e inevitabila…iarta-ma, poate crezi ca gandesc prea pesimist…poate ca asa este…insa eu cred ca gandesc realist…doar o secunda incearca sa te gandesti la ce am scris…si nu citi aceste randuri superficial, « trecandu-le cu vederea »