O intrebare

Pana la urma de ce traim?o viata, mai multe?nici nu stii, nu ai cum. Si totusi nu inteleg de ce exista atat de multi oameni care nu sunt preocupati de intrebarea asta simpla ...si traiesc din inertie ...fac numai ceea ce cred ca ar trebui sa faca ...invataminte desprinse din educatia primita ...insuflate de catre parinti, de societate sau de catre persoanele apropiate...sau de nimeni..exista si persoane singure ...Iar atunci cand intrebarea e pusa si te intorci sa afli un raspuns, o parere de la cei de langa tine ...toti se uita la tine cu o figura intiparita pe fata care pare a spune:"tu glumesti?! am altceva mai bun de facut decat sa stau sa ma gandesc de ce si pentru ce traiesc ..ce pierdere de vreme" sau altii:"ce e in neregula cu tine?"....E doar o intrebare!!!Ar trebui sa va intrebati daca aveti constiinta...ignoranti ...indiferenti.Sufletul si sentimentele pe care le simtim sunt cele mai mari comori pe care le putem avea si noi nu realizam asta ...ne pierdem zilele ocupandu ne timpul cu lucruri nesemnificative ...ar trebui sa ne bucuram ca avem oricand ocazia ...cu orice noua zi, dimineata sau la orice ora de a o lua de la capat...si chiar daca nu ne ajunge o viata de om sa terminam ce am inceput ne ramane satisfactia incercarii...realizarile facute.

ElVara

Pierduti intr-o imbratisare calda…a verii sau a noastra?...a inceput sa ploua….din ce cauza plangi ?...plangi iubirile care au trecut…poate,poate fericirea efemera…as vrea ca toata suferinta ta sa fie transferata in adancul sufletului meu …sa nu mai simti durere…dar oare…asa fiind…te-ai mai putea bucura la fel de o intamplare fericita ?ai uita ce inseamna suferinta …m-ai iubi mai putin oricum. nu conteaza cat de fericit ai fi sau nu …solutii nu se gasesc …iubirea creste …si in cele mai rare cazuri atinge apogeul…deci de cele mai multe ori …nu. E trista situatia…iubim necunoscutul…si atunci cand timpul trece …isi lasa amprenta asupra noastra cu impresii despre persoanele din jurul nostru …apoi formandu-se descrierea generala a acelei persoane …persoana incepe sa devina neinteresanta…iubirea nu se impune… si iubirea nu e perfecta …si de cele mai multe ori se afla in declin….insa iubim si declinul...chiar si declinul iubirii : gelozia. Oare esti gelos atunci cand o adiere de vant imi mangaie pielea ?nu?! Atunci nu mai fi trist din cauza iubirilor mele trecute…sau prezente…caci vantul nu adie tot timpul. Numai soarele care mi-a imprumutat stralucirea sa pe piele nu pare gelos…stie ca totul e efemer…asa ar trebui sa ne gandim si noi …totul trece …nu are rost sa te complici …sa te implici prea mult cu sentimente, in sentimente…noi doi, cerul, soarele si marea care ne saruta in ureche cu valurile ei inspumate…si noaptea care ne ascunde pacatele trecatoare…fericire…o simpla stare de spirit…care nu dureaza…paleste datorita obisnuintei, intamplarilor stupide, ritmului ametitor cu care se invarte lumea din jur care totusi ne influenteaza…cu orice parere sau poveste…degradarea e inevitabila…iarta-ma, poate crezi ca gandesc prea pesimist…poate ca asa este…insa eu cred ca gandesc realist…doar o secunda incearca sa te gandesti la ce am scris…si nu citi aceste randuri superficial, « trecandu-le cu vederea »

Carousel

si o luam de la capat de ce nu putem sa renuntam pur si simplu la anumite sentimente care revin ...in mintea si in sufletul nostru cu si mai mare intensitate ?...ametitoare, amenintatoare intensitate...hate it!SICK CYCLE CAROUSEL...umilinta neputintei de a renunta ...si cu toate asta te agati de o ultima speranta...patetica speranta ...pentru ce ?...tot acolo o sa ajungi ...DEAD.

Nisip…

Si simt cum viata mi se scurge printre degete precum nisipul..si kumm nu reusesc sa o opresc sau sa fac ceva util din ea …cam greu sa traiesti cu propria persoana cand ti se pare ca esti o povara pentru altii…inclusiv pentru persoana pe care o iubesti…poate ca e un fel de a mi plange de mila …si este..insa am constat ca nu ma ajuta cu nimic…decat multe ganduri ravasite si dezamagiri…dezamagita de propia persoana…nu, nu ma plac …poate ca nu plac pe nimeni cu adevarat …nici pe el…nici pe tine…deci pe nimeni…si mi e greu sa ma exprim …as putea sa insir cuvinte pompoase…incercand sa par …diferita…insa care ar mai fi folosul lor ???
Imi plac cuvintele simple care exprima in mod clar ceea ce simt sau care descriu cu exactitate starea in care ma aflu …daca nici ele nu sunt destul de bune, cum se spune ,de ce sa ma mai complic …si mai mult incurcandu ma in cuvinte cand imi este indeajuns ca ma incurc in sentimente…trist, vlad…nu?...te ai inselat in privinta mea crezand ca astept pe cineva care sa vina sa ma salveze din starea asta …pentru ca …sa ti spun ceva …imi place …da, imi place…si nimeni si nimic nu ma poate salva…

Suflete moarte

Se spune ca sufletul este nemuritor…dar ce se intampla cu cei care simt cum mor pe zi ce trece…nereferindu ma la moartea fizica care se produce inevitabil…dar moartea sufletului? … care are loc …cu fiecare suferinta noua stransa in magnifica colectie [sado]masochista …din care se pare ca nu inveti nimic…numai sufletul iti moare…putin cate putin …bucata cu bucata …picatura cu picatura …pare ca nu se mai opreste…si doare, si doare al dracului de rau…si nu mai vrei…te ai saturat !..iti spui : « pana aici !» …dar totusi …singura modalitate care te face sa crezi ca inca nu ai « murit cu totul »…e ca inca mai simti…inca mai simt…si iarasi aceeasi privire goala…hipnotizata de nimicul din jur…ai vrea sa uiti totul…si nu poti …nu ai cum…ti s a imprimat acolo…undeva in minte…iesi! « Demon » cuibarit la mine in gand …nu reusesc sa mai scap de tine …esti parte din mine …partea mea rea …rece…absurda si cruda…care nu ma lasa sa dorm sa respir sa iubesc sa traiesc…vreau sa traiesc!

Eclipsa gandurilor…

betie de cuvinte …ha !un prieten imi spunea : « iti lipseste coerenta « …asa si ?...poate ca tie vointa de a ma intelege…sau poate chiar sunt incoerent …desi stiu ca nu stiu ce stiu/vreau…dar oare asta ma face incoerent ?
Asculatand muzica preferata…pare usor sa insiri cuvinte fara sens sau legatura pe o foaie(incoerent din nou :P)
Dor, drog, anestezie, totul sau nimic, calmitate, uitare, neclaritate, ambiguitate, raceala sufleteasca , caldura trupeasca, mizerie, murdar, ma simt murdar…cuvinte preferate…rau ?bun ?insa ce inseamna a fi bun si in timp ce tie ceva ti se pare bun altcineva nu e de aceeasi parere...deci nu e bun …e rau…erata, cuvinte goale…privire goala…de ce ?pentru ca totul pare neinteresant…chiar totul ?da totul!lasa ma in pace nu vezi ca asta e un monolog ???gandire stricata…nu perversa ci necuvincioasa …nu se cuvine …deci nu e normal ?prefer sa cred ca spunem anumite cuvinte si facem anumite gesturi pentru ca asa e normal … poate doar o eclipsa a gandurilor nu ne lasa sa vedem adevaratul sens al cuvintelor, al gesturilor, al lumii, al vietii, al nostru…gandim prea incurcat, prea intens …cand lucrurile sunt simple …si gasim cu foarte mare greutate puterea de a ne exprima corect si concret sentimentele…privind in urma, in trecut, lasand la o parte trecutul meu si al tau…e deja prea infim, constati cu stupoare ca oamenii erau mai complecsi , mai putin umani parca …dar de ce ?
Iar acum ce ne face pe noi mai umani ?faptul ca ne traim viata cu gandul la ziua de maine(indoctrinati, nervosi, nerabdatori, rai …deja ajungem la inumani…se pare ca era invers) …eu imi traiesc viata cu gandul la ziua de ieri, de alaltaieri…dar nu mi face bine …o stiu prea bine ..si totusi nu ma pot abtine sa nu compar, analizez,exemplific si… tot gresesc !de ce ? poate pasii mi se par diferiti/cei corecti…un miraj ?ajunge! delimitare…sau mai bine zis limitare…de ce trebuie sa existe limite ?pentru a evita haosul ?...dar oare nu noi ne aflam intr un haos total ?cel putin eu sunt sigur in mijlocul lui …si soapte, vorbe, tipete, urlete si pasi si graba…totul pare amplificat si sufocant …lumea din jur pare mai mare iar eu atat de mic….si da peste tine, te imbranceste, te calca in picioare…opriti va !uitai va in jur !dar nimeni nu te aude …nici macar nu te vede …deh esti prea mic…si ce te faci ?alergi …pana cand ajungi sa ti dai seama ca degeaba alergi…nu ai nicio sansa de supravietuire …e o jungla imprejur…si te trezesti …un vis …ah doar un vis !usurare!calmitate din nou, altfel de calmitate ..o temere ascunsa prefigurata in vis …esti un om ca toti ceilalti …si ei trec prin asta..oare ?ar trebui!altfel nu au cum sa afle ce este valoarea…sau mai bine zis ce are valoare…