Nisip…

Si simt cum viata mi se scurge printre degete precum nisipul..si kumm nu reusesc sa o opresc sau sa fac ceva util din ea …cam greu sa traiesti cu propria persoana cand ti se pare ca esti o povara pentru altii…inclusiv pentru persoana pe care o iubesti…poate ca e un fel de a mi plange de mila …si este..insa am constat ca nu ma ajuta cu nimic…decat multe ganduri ravasite si dezamagiri…dezamagita de propia persoana…nu, nu ma plac …poate ca nu plac pe nimeni cu adevarat …nici pe el…nici pe tine…deci pe nimeni…si mi e greu sa ma exprim …as putea sa insir cuvinte pompoase…incercand sa par …diferita…insa care ar mai fi folosul lor ???
Imi plac cuvintele simple care exprima in mod clar ceea ce simt sau care descriu cu exactitate starea in care ma aflu …daca nici ele nu sunt destul de bune, cum se spune ,de ce sa ma mai complic …si mai mult incurcandu ma in cuvinte cand imi este indeajuns ca ma incurc in sentimente…trist, vlad…nu?...te ai inselat in privinta mea crezand ca astept pe cineva care sa vina sa ma salveze din starea asta …pentru ca …sa ti spun ceva …imi place …da, imi place…si nimeni si nimic nu ma poate salva…

Suflete moarte

Se spune ca sufletul este nemuritor…dar ce se intampla cu cei care simt cum mor pe zi ce trece…nereferindu ma la moartea fizica care se produce inevitabil…dar moartea sufletului? … care are loc …cu fiecare suferinta noua stransa in magnifica colectie [sado]masochista …din care se pare ca nu inveti nimic…numai sufletul iti moare…putin cate putin …bucata cu bucata …picatura cu picatura …pare ca nu se mai opreste…si doare, si doare al dracului de rau…si nu mai vrei…te ai saturat !..iti spui : « pana aici !» …dar totusi …singura modalitate care te face sa crezi ca inca nu ai « murit cu totul »…e ca inca mai simti…inca mai simt…si iarasi aceeasi privire goala…hipnotizata de nimicul din jur…ai vrea sa uiti totul…si nu poti …nu ai cum…ti s a imprimat acolo…undeva in minte…iesi! « Demon » cuibarit la mine in gand …nu reusesc sa mai scap de tine …esti parte din mine …partea mea rea …rece…absurda si cruda…care nu ma lasa sa dorm sa respir sa iubesc sa traiesc…vreau sa traiesc!

Eclipsa gandurilor…

betie de cuvinte …ha !un prieten imi spunea : « iti lipseste coerenta « …asa si ?...poate ca tie vointa de a ma intelege…sau poate chiar sunt incoerent …desi stiu ca nu stiu ce stiu/vreau…dar oare asta ma face incoerent ?
Asculatand muzica preferata…pare usor sa insiri cuvinte fara sens sau legatura pe o foaie(incoerent din nou :P)
Dor, drog, anestezie, totul sau nimic, calmitate, uitare, neclaritate, ambiguitate, raceala sufleteasca , caldura trupeasca, mizerie, murdar, ma simt murdar…cuvinte preferate…rau ?bun ?insa ce inseamna a fi bun si in timp ce tie ceva ti se pare bun altcineva nu e de aceeasi parere...deci nu e bun …e rau…erata, cuvinte goale…privire goala…de ce ?pentru ca totul pare neinteresant…chiar totul ?da totul!lasa ma in pace nu vezi ca asta e un monolog ???gandire stricata…nu perversa ci necuvincioasa …nu se cuvine …deci nu e normal ?prefer sa cred ca spunem anumite cuvinte si facem anumite gesturi pentru ca asa e normal … poate doar o eclipsa a gandurilor nu ne lasa sa vedem adevaratul sens al cuvintelor, al gesturilor, al lumii, al vietii, al nostru…gandim prea incurcat, prea intens …cand lucrurile sunt simple …si gasim cu foarte mare greutate puterea de a ne exprima corect si concret sentimentele…privind in urma, in trecut, lasand la o parte trecutul meu si al tau…e deja prea infim, constati cu stupoare ca oamenii erau mai complecsi , mai putin umani parca …dar de ce ?
Iar acum ce ne face pe noi mai umani ?faptul ca ne traim viata cu gandul la ziua de maine(indoctrinati, nervosi, nerabdatori, rai …deja ajungem la inumani…se pare ca era invers) …eu imi traiesc viata cu gandul la ziua de ieri, de alaltaieri…dar nu mi face bine …o stiu prea bine ..si totusi nu ma pot abtine sa nu compar, analizez,exemplific si… tot gresesc !de ce ? poate pasii mi se par diferiti/cei corecti…un miraj ?ajunge! delimitare…sau mai bine zis limitare…de ce trebuie sa existe limite ?pentru a evita haosul ?...dar oare nu noi ne aflam intr un haos total ?cel putin eu sunt sigur in mijlocul lui …si soapte, vorbe, tipete, urlete si pasi si graba…totul pare amplificat si sufocant …lumea din jur pare mai mare iar eu atat de mic….si da peste tine, te imbranceste, te calca in picioare…opriti va !uitai va in jur !dar nimeni nu te aude …nici macar nu te vede …deh esti prea mic…si ce te faci ?alergi …pana cand ajungi sa ti dai seama ca degeaba alergi…nu ai nicio sansa de supravietuire …e o jungla imprejur…si te trezesti …un vis …ah doar un vis !usurare!calmitate din nou, altfel de calmitate ..o temere ascunsa prefigurata in vis …esti un om ca toti ceilalti …si ei trec prin asta..oare ?ar trebui!altfel nu au cum sa afle ce este valoarea…sau mai bine zis ce are valoare…